Alegerile, o revanșă istorică?

În urma cu un secol ?i jumatate, domnitorul Cuza abdica sub presiunea “monstruoasei coali?ii”. Astazi, adversari politici tradi?ionali pactizeaza împotriva pre?edintelui-candidat Basescu. De ce conducatorul statului este perceput ca du?man comun? Si mai ales, cine va învinge acum?

Ciclicitatea istoriei e departe de a fi o lege, dar lec?iile ei trebuie înva?ate de fiecare data. Cuza a sus?inut un ?ir de reforme menite sa europenizeze Principatele, însa clasa politica s-a sim?it amenin?ata de ini?iativele charismaticului domnitor. Reforma electorala desfiin?ase monopolul boierimii asupra puterii, iar cea agrara nu putea fi continuata decât prin exproprierea marilor mo?ieri.

Dupa 7 ani de domnie, Cuza a abdicat în urma loviturii de stat, iar pe tron a fost adus un tânar principe prusac, neinfluen?at de rivalita?ile autohtone – viitorul rege Carol I. Sub domnia sa, România a capatat maturitatea politica ?i ?i-a câ?tigat independen?a. Industria s-a dezvoltat într-un ritm fara precedent iar cultura a înflorit extraordinar.

Ce s-ar fi întâmplat daca Cuza nu abdica? E posibil ca reforma agrara sa fi avut loc mult mai devreme ?i sa fi prevenit apari?ia rascoalelor. În egala masura, criza politica marcata prin asasinarea liderului conservator ar fi putut degenera în razboi civil.

Astazi, manu?a refuzata de domnitor a fost ridicata. Basescu candideaza pentru un nou mandat în care sus?ine reforma politica ?i lupta împotriva “oligarhilor” ?i a “mogulilor”. Ca în trecut, liberalii ?i social-democra?ii se coalizeaza promovând un independent ca premier. Este greu de prevazut cine va fi învingatorul în condi?iile unui vot acordat emo?ional. Pe de o parte, accentele dictatoriale îndeparteaza un electorat marcat de comunism. Pe de alta parte, ezitarile sau inconsisten?ele politice descurajeaza alegatorul exasperat de criza sau corup?ie.

Indiferent de rezultat, provocarile adresate viitorului pre?edinte sunt similare celor asumate de tânarul Carol I. Relansarea economica, educarea clasei politice si afirmarea în plan interna?ional vor fi obiective prioritare în agenda preziden?iala. În egala masura, responsabilitatea apar?ine clasei politice, ce trebuie sa identifice în ?eful statului reperele interesului na?ional, ?i nu un inamic comun. Iata un exerci?iu întotdeauna dificil în condi?ii de criza economica ?i politica, ?i imposibil de evitat.

“Nimeni nu valoreaza mai mult decât ambi?iile sale” scria în Memoriile sale împaratul Marcus Aurelius, ajuns la maturitate politica. Nimeni, mi-a? permite sa adaug, nici macar un popor.

Razvan Pintea