Omul recent Patapievici

Cu credibilitatea erodata de lupta politica, presedintele-candidat s-a adresat elitei pentru gir electoral. Ametit de melc-melc-codobelcul inganat prezidential, Patapievici a scos coarne carturesti. Dornic sa bea din apa calduta a recunostintei post-electorale, s-a avantat omagial lasand o dara baloasa pe efigia adversarului. Periplul s-a intrerupt atunci cand unghia gazetareasca autohtona l-a ciocanit in flagrant delict de slugarnicie. Vexat, interpelatul s-a contractat in cochilia unui comunicat confuz, incremenind riscant pe aleea calcata de pachidermii politici.

Carturarul comite astfel o tradare a statutului moral, incapabil sa se sustraga propriei paradigme. Pentru ca, iata ce scria premonitoriu insusi Patapievici in “Omul recent”: “Oamenii de azi sunt cei mai bine hrăniţi, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasării în spaţiu) pe care i-a cunoscut umanitatea. În acelaşi timp, sunt oamenii cei mai slabi de înger, cei mai dependenţi de confort şi de consum, cei mai aserviţi bunului plac al liberului arbitru, cei mai puţin autonomi în judecăţile lor, cei mai gregari (faţă de Stat), pe care i-a cunoscut vreodată umanitatea.”

Un auto-portret ireal de precis in contextul prezentului. Omul recent Patapievici s-a grabit sa legitimeze victoria electorala, folosindu-si calibrul intelectual intr-o salva improbabila, mai mult ceremoniala, asupra viitorului perdant. O salva tardiva si nesolicitata, chiar cu munitia oarba si desconsiderata de invingator.

Mi-as dori ca H.R.Patapievici sa-si abjure acest accident gazetaresc si altfel decat prin comunicate de presa. O “mea culpa” sincera, prin dialog, ar marca iesirea carturarului din zodia recentului si i-ar reconfirma statutul de reper moral.